Libelullah feat A. U. G. – Bilateral

Refren 1 X2 (libEluLLah):
Ieși din mintea mea, mă termini, mă tot fuți la cap
Dar fără mine n-ai fi tu cu adevărat
Nu îmi pasă, cu prima ocazie te-aș omorî
Ca sub nivelul mării să nu mă mai poți târî.

Strofa 1 (libEluLLah):
Ce fac oare, fac bine sau poate nu-i pentru mine?
Că-mi vine să nu mai scriu, că nici măcar nu mai știu
Ce bine-mi aduce și ce folos are-n lume
Când tot ce încerci să faci arde ca un cărbune
Mă, da’ taci dracu’ odată, ești bătut în cap?
M-am săturat să te aud cum te smiorcăi, te bat
De fiecare dată te îngrop și te ascund
Dar cred că îmi trebuie o groapă fără fund
Știu, e doar vina mea, că nu pot să mă abțin
Și nu poți avea un moment de calm deplin
Dar fac parte din tine, altfel ai fi incomplet
Și sincer cred că ai avea dreptate când îmi spui
Aș fi mai bine fără tine, aș putea realiza atâtea
Dacă nu m-ai fute-atât la cap de lunea până lunea
Mereu când te elimin te întorci după mine
Când aș vrea să se-ntoarcă, acum, persoane străine.

Refren 1 X2 (libEluLLah):
Ieși din mintea mea, mă termini, mă tot fuți la cap
Dar fără mine n-ai fi tu cu adevărat
Nu îmi pasă, cu prima ocazie te-aș omorî
Ca sub nivelul mării să nu mă mai poți târî.

Strofa 2 (A. U. G.):
Ești tumoră, Alzheimer opus cancerului vag
Cât ai fi supus uitării, prea jegos pentru-a uita
Mi-a fost arătat respect pentru vreo 10 secunde
Și-am urât apoi mereu tot ce puteai adora
De azi îmi fac cruce cu 2 mâini, am două mâini stângi
Până realizezi opusul, realizezi nu vrei să plângi
Și cât aș urî o viață, nu pot adora un sfert
Sumbre-i morți în simț tactil îi atribui un eșec
Baie-n foc ori lavă-n duș, este simbol de mânie
Măruntaiele te strică, eu le zic bijuterii
Hai, oprirea… tot nu-nțelegi calapod
Și când zic „calc pe cadavre”, nu zic că „fac tot ce pot”
Sunt apatic… stai să vină iar negarea
Mi-era dor să-mi amintesc greșit viitoru’ rupe starea
Cât stau să te privesc mort… număr 3
Secunde cât nu răspund și din bulă să mă iei.

Refren 2 X2 (A. U. G.):
Când soarele nu este simbol de lumină
Ci anunță întuneric și timpu’ nu-i dereglat
Când pui un lacăt să nu pleci, să-ți cauți vina
Când te vei găsi p-aici, mă vei găsi plecat.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un conflict interior intens, o luptă cu o parte întunecată a sinelui. Versurile explorează sentimente de ură, frustrare și dorința de eliberare de această influență negativă, dar și o recunoaștere a interdependenței dintre cele două părți.

Lasă un comentariu