Cu aripile arse toți zboară departe,
Cu inimile frânte, în singurătate.
Vântul bate tare,
Suflete curate, distruse cu răutate,
Sentimentele-s înlăturate,
Fără să-și lase prea multe în spate.
Se-ncurcă-n cer, dezamăgiți de toate,
ăzute pe pământ, le dau dreptate.
Și io-s scârbit de viață și de atâta moarte,
Dar chiar și cu asta aș prefera
Să mai lupte puțin să nu plece așa,
Să nu renunțe, demonii vor câștiga
Și tot ce au tras ei până acum va cădea.
Nu știi cum e să fii mereu în spatele cuiva,
Să-l îndrumi și să-ți spună că nu vrea.
Îngerii orașului, demonii infernului,
Ce a fost sacru nu s-a șters,
Îngeri în Los Angeles.
Poate au plecat, poate nu dar tot aici sunt,
Îngerii orașului, s-au dus, dar n-au dispărut,
Totul a fost bine dar niciodată perfect,
Nu e atât de ușor să arunci un înger în infern.
Demonii ard și-ncep să se ridice-n noapte,
Confuzi, ei vor doar să te inducă în eroare,
Vor să te facă să-ți amintești, ce?
Că îngerul tău s-a ridicat la cer.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea față de viață și lupta dintre bine și rău. Îngerii, dezamăgiți de lumea văzută, sunt îndemnați să nu renunțe, chiar dacă demonii par să câștige. Mesajul central este despre speranță și importanța de a continua lupta, chiar și în fața greutăților.