Fumez cu Marcel
Mă-ncred în el
Mergem peste tot
Doar dacă mai pot.
Nu mai am picioare
Sticlele sunt goale
Mă-ntreb și dacă voi
Sunteți cu noi.
[Deliric1].
Sunt beat iar și praf par
Și vine Marcel cu-ncă un pahar.
Ș-aduce marfă ca un marfar
Că are plante ca un plafar.
Și mai bag încă una și de mâine mă las
Lasă-mă să plutesc de parcă-s pe vas.
Și lasă-mă-n vis, nu vreau să fiu treaz
De toți sunt împins doar ca să fiu tras.
Și stau întins cu ochii-nchiși
Să scap de stres, să uit de griji.
La orice party-s cap d’afiş
Cu capu-n nori, zbor pe furiș.
Și vopsim noaptea-n alb și viața-n roze
Văd ochii tăi verzi lucind ca-n poze.
Și las volumu-n roșu până ceru-i bleu
Și damele pe masă ca la cazino.
De-aseară până azi
Fumul s-a-nălțat, tu cazi
Pe gânduri și te miri
Că mai poți să respiri.
Ochii-mi sunt deschiși
De parcă sunt aprinși
Mă-ntreb și dacă voi
Sunteți cu noi.
[Solo].
E scris în culori
Egalizează, reinventează, eliberează
Natura din noi
Natura din noi.
E doar o culoare
Nu introduce, impune, induce
Ca tot ce aduce
În noapte seduce.
Și noaptea e albă
Și noaptea e albă
Și noaptea e albă de-atâtea culori
Egalizează, reinventează.
[Deliric1].
Eu am doar un pix și-un pahar de vise
Dar creez lumi, umplu manuscrise.
Că sper să deschid – minți închise
Să uit de foi și să uit de fise.
Că mă uit la voi și mă uit la mine
Și-nțeleg că-n noi încă-i loc de bine.
Și-ntr-o noapte albă parcă văd o rază
De speranța că totul se reinventează.
Cine e cu noi
Vreau să fiu ca voi
Mai am doar un pahar de zis
Cerul s-a aprins.
Cine e cu noi
Vreau să fiu ca voi
Mai am doar un pahar de zis
Cerul s-a stins.
Sensul versurilor
Piesa explorează stările de evadare prin vicii și vise, căutând o reinventare personală într-o lume adesea copleșitoare. Naratorul oscilează între euforie și introspecție, reflectând asupra propriei condiții și a posibilității de a găsi un sens mai profund.