Eram imberb, eram netot.
Imagini, zis-am: iată tot!
Dar, îmi dădeam eu bine seama,
Dormea, ascunsă tare, teama
De mine, cel imberb, aşa:
Pictat pe foi de mucava
Întinse drept faţă de masă.
Trist, în necontenită casă
Unde foiesc nepoţii, fraţii
Rămaşi imberbi de generaţii!
Ei bine, zic, m-am înşelat:
De soare s-a cam alterat
Imaginea. E un alt chip!
Cirip! Cirip! Cirip! Cirip!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a transformărilor pe care le aduce cu sine. Vorbitorul își amintește de o stare anterioară de inocență și realizează că imaginea pe care o avea despre lume s-a schimbat odată cu maturizarea.