‘ Legat la Gard

Sta murgu legat la gard
Sta murgu legat la gard
fără ham și-mpiedicat
nu suferă priponit
nici în frâu să stea ținut (bis).
Nu pune limba pe fân
și trage să scape-n drum
da ce-ai murgule turbat și’
ca nu te știu nărăvaș (bis).
Cum să nu turbez stăpâne
ca doar astăzi nu e mâine
și m-o vedea multă lume
ca să puie’ preț pe mine (bis).
Și m-or căuta la dinți
numai geambași iscusiti
pe rând care mai de care
mi-or face probă călare (bis).
Nu știu cum poți să ceri preț
ca m-ai luat un mânzulet
numai de vreo șase luni mai
și-mi dădeai apă din pumni mai (bis).
Rupe-ai câte-o rămurea
s-o mănânc din mâna ta
și m-ai crescut ca pe-un frate
până m-am lățit în spate (bis).
Atunci erai băiețan
acum pregeți an de an
dar nici eu nu fac un ban
ca nu mai sunt armăsar (bis).
Așa că te rog stăpâne
lasă-mă să mor la tine
ca la cât fac de puțin
e păcat să mor străin (bis)

Sensul versurilor

Un cal bătrân, cândva iubit și îngrijit de stăpânul său, își exprimă tristețea și dezamăgirea față de faptul că este scos la vânzare. El își amintește de vremurile bune și își dorește să moară alături de stăpânul său, decât să ajungă pe mâini străine.

Lasă un comentariu