Îmi pare rău pentru ce-am spus aseară,
Dar uneori lumea face să pară
Că se topește-n fața mea
Și nu mai pot să zâmbesc ca la poză,
Să mă prefac că viața e roză,
E viața mea.
Îmi spuneai că iubirea-i pe bune,
Că sunt cea mai frumoasă din lume,
Hai mai bine las-o pe mâine,
Oamenii mari nu cred în povești cu zâne.
Tu parcă ești de pe altă planetă
Și-mi povestești de iubirea perfectă,
De parcă ea ar exista.
Dar gândul meu e departe și zboară,
În altă parte seară de seară,
Nu-i vina ta..
Îmi spuneai că iubirea-i pe bune,
Că sunt cea mai frumoasă din lume,
Hai mai bine las-o pe mâine,
Oamenii mari nu cred în povești cu zâne.
Și-mi pare rău
Că nimeni nu-nțelege ce simt eu
Și-mi pare, pare rău
Aș vrea să simtă toți ce simt și eu.
Astăzi vreau să plec 2 nopți cel
Puțin și apoi iar să continui la fel
Hai să trecem peste ziua asta îți cer
Poate mâine o să-mi treacă și va fi altfel
Fără paparazzi, fără invitații, fără telefon
Îi las pe alții
Te rog iubire, că astăzi pot să-mi ies ușor din fire.
Îmi spuneai că iubirea-i pe bune,
Că sunt cea mai frumoasă din lume,
Hai mai bine las-o pe mâine,
Oamenii mari nu cred în povești cu zâne.
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de idealurile romantice și dorința de evadare dintr-o realitate apăsătoare. Protagonista respinge ideea unei iubiri perfecte, considerând-o o "poveste cu zâne" în care oamenii mari nu mai cred. Ea tânjește după o pauză de la probleme și presiuni.