Doamne, de-aș putea, pe alta s-o iubesc,
Te-aș uita, să nu mă mai chinuiesc.
M-ai făcut să plâng așteptând să vii,
Să-ți strig numele-n nopțile târzii.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Întoarce-te, iubirea mea,
Tu îmi lipsești, dragostea mea.
Ai fost mereu, și-ai să rămâi,
Doar tu, iubirea mea dintâi.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Ceasurile trec, triste și pustii,
Te aștept mereu, dar nu vrei să vii.
Tot ce-a fost frumos s-a terminat
Și nu știu de ce oare ai plecat.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Întoarce-te, iubirea mea,
Tu îmi lipsești, dragostea mea.
Ai fost mereu, și-ai să rămâi,
Doar tu, iubirea mea dintâi.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
O viață de-ar fi, eu te-aș aștepta,
Că vei fi mereu jumătatea mea.
Și chiar de-ai greșit, nu pot să te cert,
Vino înapoi și pot să te iert.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Întoarce-te, iubirea mea,
Tu îmi lipsești, dragostea mea.
Ai fost mereu, și-ai să rămâi,
Doar tu, iubirea mea dintâi.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Întoarce-te, iubirea mea,
Tu îmi lipsești, dragostea mea.
Ai fost mereu, și-ai să rămâi,
Doar tu, iubirea mea dintâi.
Aș vrea să-mi dai ochii tăi să plâng,
Că din ochii mei lacrimi nu mai curg.
Cât am plâns de dor, lacrimi nu mai sunt,
Că m-ai părăsit ca o frunză-n vânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei iubiri. Naratorul imploră persoana iubită să se întoarcă, mărturisind că îi lipsește enorm și că este dispus să ierte orice greșeală. Versurile transmit un sentiment de disperare și speranță fragilă.
