Laura Stoica – Focul

Sunt aici, cu forța mea te chem.
Așteptam să vii chiar la primul meu semn.
Asta seară ești nefericit.
Ești supărat sau poate doar obosit.
N-are rost să alergi după o stea.
Când lângă tine e totuși cineva.
Focul, primul nostru legământ.
Focul, arde-n ultimul cuvânt.
Focul, liniștea o va spulbera.
Focul, greu de stins când s-a aprins.
Focul, arde-n fiecare vis.
Focul, arde-n trup și-n inima mea.
Vreau să știi cât m-am frământat.
Știu ce vrei, știu ce cauți cu adevărat.
Tristețea ta și durerea mea.
Rămân cu tine și nu-mi pasă cât va dura.
Știu prea bine tot ce va urma.
O seară-n doi și poate ultima.
Îți voi da în flăcări inima.
Nu vreau să am în schimbul ei ceva.
Voi greși sau nu, e vina mea.
Pierd ceva sau nu, mă voi schimba.
Tot ce ieri spuneam că îmi doresc.
Pot să am deși nu mă grăbesc.
Focul arde în inima mea

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație intensă și pasională, comparată cu focul. Naratorul își oferă inima fără rezerve, acceptând consecințele și viitorul incert al relației.

Lasă un comentariu