Unde-a pus mândra casa
Cu fereastra la șosea,
În fereastră are-o floare
Îndreptată către soare.
În fereastră stă și ea
Ca să-l vadă pe neica,
Floarea mândr-a înflorit,
Pe neicuța l-a zărit.
Pe neica când îl zărește
La oglindă se gătește,
Ia ulcioarele în mână
Și se duce-nspre fântână.
Neica la fântână-n vale
Ține murgul de zăbale,
Ea dă apă murgului
Și gură voinicului.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă idilică de dragoste rurală, unde o fată își așteaptă iubitul și interacționează cu el la fântână. Totul este învăluit într-o atmosferă senină și plină de afecțiune.