Spune-mi, bade, un’ ți-i gândul
De ți-i fața ca pământul?
De ți-i gândul tot la mine
Dumnezeu să-ți deie bine,
Dar de ți-i gândul la alta
Să-ți ardă casa și poarta,
Dacă-i mai mândră ca mine
Dumnezeu să-ți deie bine.
De-i lua fată urâtă
Am să mor, bade, de ciudă
C-ai fost orb ori blestemat
Și n-ai văzut ce-i luat,
Am să iau batista albă
S-o dau pe apă să meargă,
De-i vedea că se-nvârtește
Să nu tragi, bade, nădejde,
De-i vedea că stă pe loc
Nu mă mai întorc deloc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă incertitudinea și gelozia unei femei față de gândurile iubitului ei. Ea își exprimă dorința ca el să se gândească doar la ea, dar și amenință cu plecarea dacă acesta are gânduri către altă femeie.