Foaie verde trei spanace,
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
Fă-mă trestie de baltă
Subțirică și înaltă.
Să mă cosească cosașii,
Să m-adune flăcăiașii,
Să mă poată strânge-n vale
Să mă fac-o claie mare.
Să mă ia boii în coarne
Să m-arunce pe răzoare,
Pe răzoare, pe câmpii
Unde sunt butuci cu vii.
Când a sta badea-n răzor
Să-l aline al meu dor,
Să-l aline, să dorească
Pe mine să mă găsească,
Că sunt trestie subțire
Moare badea după mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de transformare într-un element al naturii pentru a atrage atenția persoanei iubite. Este o metaforă a iubirii și a dorinței de a fi aproape de cel drag, chiar și sub o altă formă.