Nu cânt nimănui să-i placă,
Cânt că-mi este lumea dragă,
Cântă gura ca nebună
Cântece de voie bună
De când îi lumea lăsată
Gura cu cântecu-i dată,
Nu pot toarce cânepa
Cum îmi umblă gurița.
Cântă gura mea cu foc
Cu scripcarul la un loc,
Cântă scripca de răsună,
Dar o-ntrece a mea gură,
Scripcarul le mai greșește,
Gura mea le potrivește,
Scripcarul se uită rău
Că-l întrec cu glasul meu.
Măi bădiță negricios,
Nu lăsa trompeta jos,
Cântă să răsune satul
Amu-mi joc și eu bărbatul,
Joacă, bade, pe săltate,
Nu gândi că nu se poate,
Trompeta de obosește
A mea gur-o-nlocuiește.
Frunzuliță bob năut,
Nimenea nu m-o-ntrecut
Nici la munca câmpului,
Nici la rostul jocului,
Că eu știu bine-a lucra
Și din guriț-a cânta,
Jucați, fete și flăcăi,
Nu stați ca fânul în clăi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a trăi și de a cânta, celebrând frumusețea lumii și plăcerea de a dansa. Este un îndemn la veselie și la a te bucura de viață.