Batã-vã focul, dușmani,
Parcã m-ar ține cu bani,
Și cu bani de m-ar ține
Așa mulți nu aș avea,
Numai grija mea o am
Parcã altã treabã n-au.
Dușmanii mã dușmãnesc,
Numai de rãu mã grãiesc,
Niciun rãu nu le-am făcut,
Am trãit cum am putut,
Dușmanii m-ar fi mâncat,
Dumnezeu nu i-o lăsat.
Doamne, la dușmanii mei,
Dã-le, Doamne, ce vor ei,
Dã-le bani, dã-le averi
Și-o mulțime de plăceri
Sã le fie-n lume bine
Sã poatã uita de mine.
La dușmani bine le pare
Când ai câte-o supãrare,
Lasã, nu le parã bine,
Cã și lor rândul le vine,
C-așa-i lumea făcutã
Îi faci bine și te uitã,
Îi faci rãu numai o datã
Nu te uitã viața toată,
Dușmanii mã dușmãnesc,
Numai de rãu mã grãiesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de dușmani și dorința ca aceștia să aibă parte de bine pentru a uita de cel care vorbește. Totuși, există și o notă de resemnare și credință că fiecare va primi ceea ce merită.