Batǎ-te-ar focul de dor
Și pe tine, bǎdișor,
M-ai învǎțat a iubi
De nu pot noaptea dormi.
De când, bǎdițǎ, te-ai dus
Pe sat negura s-o pus,
Pe florile din grǎdinǎ
Și la mine la inimǎ.
Dragostea, bǎtu-te-ar vina,
Numai tu ești cu pricina,
Cǎ mǎ faci din om neom,
Mǎ usuci ca frunza-n pom.
Multe-am tras și pǎtimit,
Numai una n-am putut,
Nu pot timpul sǎ-l opresc
Și eu sǎ nu-mbǎtrânesc,
Timpul trece și se duce,
Bǎtrânețea te ajunge.
Sensul versurilor
Piesa exprimǎ dorul profund și suferința cauzate de o dragoste pierdutǎ. Vorbitorul resimte trecerea timpului și inevitabilitatea îmbǎtrânirii, amplificate de absența persoanei iubite.