Amintirile… cât de crude dar și frumoase sunt… în același timp.
Pentru mine chipul tău și iubirea care o simt în continuu vor exista mereu.
În fiecare clipă, dată de la Dumnezeu…
Dar pentru tine?
Știu sigur lucrul ăsta…
Iubirea noastră nu mai există pentru tine.
Dar eu nu voi uita!
Chiar dacă voi încerca… nu voi reuși.
Doamne!
Am fost o proastă, am crezut atât de mult în tine…
Te credeam perfect…!
Dar asta era doar în mintea mea,
Plină de iluzii prostești și de iubire…
Pot să treacă zilele, anii, chiar și viața mea,
Dar ce simt… sigur nu voi uita.
Tu…
O să rămâi mereu un copil prostuț,
Căruia nu-i pasă decât de el.
Dar eu?
Cu mine oare ce se va întâmpla?
Același lucru: voi suferi pentru acel copil prostuț.
Adio… uff cât de greu îmi e să rostesc acest cuvânt.
Cât de greu îmi e să trăiesc pe acest pământ…
Ascult o melodie și parcă mă topesc.
Aș vrea să fiu cu tine și realizez ce îmi doresc.
Ceasul e trecut de 00:00… dar nu mai am somn.
Tu ai distrus totul, dar iubirea?
Am protejat-o în inimă, adânc… :-(.
Tu nu înțelegi ce scriu eu aici
Și nimeni nu poate înțelege…
Dar… ce scriu, simt…
Aș vrea să dispari o dată… dar în același timp să rămâi… 🙁
Ai distrus totul… și oare de ce?
Ai fost primul băiat pe care am ajuns să îl iubesc
Și știu ce spun!
Sunt sigură pe sentimentele mele…
Știi… acum, mă regăsesc în toate melodiile de dragoste :-(.
Pentru că fiecare au câte o întâmplare din iubirea noastră,
Ceva… ceva ce îmi aparține… 🙁
Nu știu ce să mai cred…
În astfel de momente sunt tare confuză.
Tot ce știu și ce înțeleg este ceea ce am spus de multe ori:
Te iubesc, și îmi este greu să mă gândesc la ceva ce nu mai există…
Lumea asta, viața asta… de ce mai exist?
Să sufar în continuu?
Să mă gândesc în fiecare clipă la tine și să știu că nimic nu mai poate fi ca, ,atunci”?
Acel, ,atunci” încă există și va exista.
Până eu mă voi stinge din viață…
Acum, o singură dorință am… atunci, ,cândva” când eu nu voi mai fi,
Citește aceste rânduri și vino la mormântul meu.
Eu te voi simți și de acolo…
Ceva mă va face să mă simt din nou vie.
Poate că îmi va da putere să mă ridic și să…
Te privesc pentru ultima dată…
Voi simți acolo, din nou, ,iubirea aceea de copii”
Care a fost de fapt iubirea mea 🙁
Iubirea pe care nu am avut-o așa cum mi-o doream :((
Măcar atunci… când te voi privi…
Să ascult vocea ta spunându-mi, ,te iubesc”
ADIO…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratoarea rememorează momentele frumoase, dar și realizează că iubirea nu mai este reciprocă, exprimându-și regretul și dorința de a fi din nou alături de persoana iubită, chiar și după moarte.