Seara este seara,
Zboară speriat.
Așa de lung,
După aceea el vine aici.
Simte suflul,
Întotdeauna vrea mai mult.
Iubire, vorbește despre iubire,
Iubirea lui este în el.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și visurile mor.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și toți îngerii țipă noaptea.
Copil, ea este un copil,
Și zidește-ncet,
Și lăcrimează în vânt.
Rece, îi este foarte frig,
Simte căldura
La gâtul său.
Iubire, vorbește despre iubire,
Iubirea lui este în el.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și visurile mor.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și toți îngerii țipă noaptea.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și visurile mor.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și toți îngerii țipă noaptea.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și visurile mor.
Miezul nopții este miezul nopții,
Și ea plânge singură,
Și toți îngerii țipă noaptea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie profundă, accentuată de singurătatea nopții. Protagonista suferă, iar visurile ei se destramă, în timp ce îngerii par să-i împărtășească durerea.