La Familia – Nicǎieri Nu-i Ca Acasă

I:
Visez la grǎmezi de bani și seri în casino
Visez la femei marfǎ dar stau într-un ghetto
Aici e cartierul meu și conteazǎ cel mai mult
Mulți spun cǎ-i iadul pe pǎmânt dar nici mǎcar nu îi ascult
Aici toți mǎ cunosc și știu ce pot sau nu sǎ fac
Fiecare bǎiat din jocul ǎsta e și înger e și drac
Fǎrǎ altfel de bǎiat, bogat, sclavie, de sǎrac
Nu suport sǎ fac altora pe plac.

II:
Știu ce sunt și nu tre’ sǎ dovedesc nimic
Tovǎrǎșii mǎ acceptǎ așa cum sunt, nu mǎ complic
Fiindcǎ sunt la mine acasǎ în cartierul meu
Și toți știu cǎ nu-s nici fraier, nu-s nici zmeu
Stau în centrul periferiei, sunt bǎiețaș
Și poate d-asta lumea mǎ ia drept borfaș
Am fost în multe locuri dar mi-a fost și dor de casǎ
Nu-i cel mai marfǎ loc, dar nicǎieri nu-i ca acasǎ.

Refren (x2) :
Sǎ nu uiți de unde pleci cǎ n-ai sǎ știi unde vrei s-ajungi.

III:
Când mǎ duc într-un loc strǎin și vǎd o fațǎ cunoscutǎ
Mǎ simt ceva mai bine chiar dacǎ situația-i urâtǎ
Amintește-ți de unde ai plecat
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevǎrat
Nu conteazǎ dacǎ tovǎrǎșii tǎi au clasǎ
Ei sunt aici și-ți zic mereu ‘Bine-ai venit acasǎ!’
Orice s-ar întâmpla voi fi alǎturi de ai mei
Buni, rǎi, nu conteazǎ, poți sǎ crezi ce vrei despre ei
Eu îmi iubesc cartierul, respect bǎiețașii dar și la tot Cartelu’
Oricum nu e totul chiar așa frumos
În umbra unui bǎiat bengoș se ascunde un om gelos
Fiindcǎ banii aduc puterea, puterea face dușmani
Oricât ar durea viața asta e doar o goanǎ dupǎ bani
Problemele sunt mai ușoare, parcǎ nu îmi pasǎ
Și asta doar pentru cǎ sunt la mine acasǎ.

Refren (x2) :..

IV:
Nimeni nu respectǎ banii ca noi, vagabonzii
Chiar dacǎ în cartier mai mult îi iau hoții
În timp ce la unii vin ușor pe tavǎ
Bǎiețașii fac fraierii sǎ tacǎ și știu bani sǎ facǎ
Sticla asta de alcool m-a moleșit de tot
Parcǎ s-a transformat în vilǎ fiecare bloc
Dar mǎ trezesc și-mi vǎd tovǎrǎșii râzând
Și parcǎ acum e cel mai marfǎ loc de pe Pǎmânt
Precum țiganii știm sǎ trǎim viața bine
La final doar Dumnezeu judecǎ cel mai bine
Fiecare lucru rǎu e bunǎtate
Și-un borfaș poa’ sǎ-ți fie la fel ca un frate
Nu-i ridic în slǎvi, îți cer doar sǎ m-asculți
Știu cǎ ele zic mai pe fațǎ decât mulți
Tovǎrǎșii nu se-aleg dupǎ vârstǎ, bani sau clasǎ
Ei fac cartierul în care stai sǎ fie casǎ.

Refren (x6) :.

Sensul versurilor

Piesa vorbește despre importanța originilor și a loialității față de cartierul natal. Indiferent de succes sau de locurile vizitate, legătura cu locul de unde ai plecat și cu oamenii de acolo rămâne esențială.

Lasă un comentariu