Puya:
Morții ei de muncă
Ești ca o slugă, n-ai în pungă
Morții lui de salariu, că n-are cum să îți ajungă…
D-aia zici: La pace, și pe morții lor!
Jocul ăsta nu e jocul fraierilor, nu-i ușor
Morții lor de gabore, puștani de pe la țară
Fac figuri aici cu noi în capitală
Se droghează rău, băi, de le sare basca
Pe urmă vin la noi cu teste și cu asta basta
Acum e generația “morții lor”
Nu le pasă de părinții lor, cad ușor,
Cum dracu’ ieri faceai numai impresii
Și acum ești în depresii?
Ai tras ca Messi,
Dar nu la poartă…
Morții ei de marfă!
Mulți sunt morți de tot și n-o să se mai întoarcă…
Unii n-au vocabular, de-asta de stradă
D-aia după ce te dau în morții lor, sună la garda!.
Refren (Dragonu AKA 47) :
E generația “morții tăi, morții tăi”…
Ochii scapără văpăi și-s răi
“Morții lor”: Noul imn național
Profanator și cam funerar…
Da-n Balta Albă, așa se face
Pentru morții noștri: Odihnească-se în pace!
N-o să asist la parastasul României
Depinde doar de noi să facem țara asta vie! (X3).
Dragonu AKA 47:
E la modă să înjuri de morți,
Dar morții noștri-s vii, și vii parcă-s morți…
Înjură-mă de morți,
Dar cu vesta anti-glonț
În morții lor de baagabonți
Care se cred hoți!
Ies hulele din glonț,
Mania ca un clonț
Când vorba era sacră, nu vraja și gablonț
Când ura
Nu ne-ncleștase gura
Ca Datura
Ca Dan I dărâmându-ne dantura…
Domnilor!
Ne-am îmbătat cu vinul dragonilor
Desacralizarea campionilor
Să-ți înjuri moșii
Și strămoșii…
Știi, prostii echivalează doar cu monștrii!
Ce treabă avem cu oameni simpli
De pe moșii
Ce-au crescut mulți copii
Au ținut vorba popii
Până-n fundu’ gropii
Emanând bucurie când te apropii?
Ăștia-s m********-ții!.
Refren.
Sișu Tudor:
Morții lor contează, nu contează morții voștri
D-aia guvernanții bagă p**a-n morții noștri
Probabil suntem necrofili,
Că e o plăcere să le luăm morții în p**a, aș face un film!
(Acțiune!) Morții lor de știri, că sunt sătul, nu panicat
Morții lor de girofare, trebuie să stau tirat…
Morții lor și morți, toți mai vorbim o dată:
Unii morți de beți, alții-s morți pe stradă!
Zombii de la câte bagă…
Morții lor de droguri, ăștia le-au făcut special ca să ne placă!
Morții lor de secții și celule
Morții lor de ziduri și patrule.
Toți sunt morți, și tot ce așteaptă e o minune
Morții lor de lame
Care au scurtat din carne,
Morții lor de bani,
Morții lor de fapte care au dat ani…
Morții mei sunt sfinți, și de aia îi țin minte
Morții lor de buruieni, au crescut peste morminte!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de problemele societății românești, folosind un limbaj vulgar și direct. Critica vizează munca grea, salariile mici, abuzurile autorităților, consumul de droguri și indiferența față de valorile morale.