Uită amintirea, ea va trebui să moară.
Lacrimile tale sunt de sânge.
Focul ce te cheamă nu va trebui să strige.
Lanțul greu a încetat să doară.
R: Trecutul însă tot se mai răsfrânge,
Ca un păianjen tainic mă-mpresoară.
Și inima mea fulgere coboară
Din zilele ce mă-nvățau a plânge.
Totul e-n zadar și din munții vechi de ură
Vârfuri fără margini le-am dorit.
Nu a mai rămas nicio picătură.
Azi în mine fiara a murit.
R: Trecutul însă tot se mai răsfrânge,
Ca un păianjen tainic mă-mpresoară.
Și inima mea fulgere coboară
Din zilele ce mă-nvățau a plânge.
Sensul versurilor
Piesa descrie procesul de a depăși amintiri dureroase și de a se elibera de trecut. Metaforic, moartea 'fiarei' interioare simbolizează înfrângerea aspectelor negative și toxice din sine.