Nu fac colecție de prieteni buni, că n-am destule rafturi,
Nu-mi place s-o spun, că am sprijin mai des în garduri,
Beau mai des cu străinii decât cu apropiații,
Că nu vreau un gram de haș să-mi pot înțelege frații,
Nu fac afaceri cu setul meu de amintiri,
Acel el ce nu-i lent permite să respir,
Mențin tradițiile vechi de-o viață
Și cât există cocalari, există flegme pe față.
Eu sunt aici să scriu și s-o dau live, așa underu’ rămâne viu,
Conștient că mâncătorii de c***t n-o să-mi lipsească,
Mă f*t în critica celor ce n-o să ajungă să mă cunoască,
Sunt același om de ieri, asta mă sperie,
O mătură și-o cârpă nu te scapă de mizerie,
Aceeași voce de moldovean ce strică beat-urile,
Băiatu’ cu chibriturile…
Nu pot fi ce vreți voi, rămân la fel,
Cu mai mult vrede-n voi decât voi în portofel,
Am nevoie doar de caracter și pumni de fier,
Că ăștia au mai multe fețe decât haine în șifonier.
Nu pot fi ce vreți voi, rămân la fel,
Cu mai mult vrede-n voi decât voi în portofel,
Am nevoie doar de caracter și pumni de fier,
Că ăștia au mai multe fețe decât haine în șifonier.
Voci pe lângă subiect, multe,
Perechi de ochi pe portofelu’ tău, sute,
Oameni ce cred că-n gafa ta e cheia,
La fel de mulți ca tovarășii ce spun des „femeia”,
Nu am cele mai tari toale, da-le în fecale,
Femei am noroc să dau numai de penale,
Îmi lipsește harul de-a putea tăcea din gură,
Că între atâtea adunături am adunat prea multă ură,
La parte-n parte nu vin cu brigada,
Și nu-s genu’ ce-ți deschide ochii, îți deschid arcada,
Nu am motive să stau mereu fumat,
Dar nu calc iarba nici de-o țin sub fieru’ de călcat,
Mulți o să-mi spună când se întreabă,
Se duce țara de râpă,
Da’ dacă și acolo se plantează iarba,
Sunt uite slogane ce nouă ne pasă,
Singurii ce te apreciază sunt acasă…
Nu pot fi ce vreți voi, rămân la fel,
Cu mai mult vrede-n voi decât voi în portofel,
Am nevoie doar de caracter și pumni de fier,
Că ăștia au mai multe fețe decât haine în șifonier.
Nu pot fi ce vreți voi, rămân la fel,
Cu mai mult vrede-n voi decât voi în portofel,
Am nevoie doar de caracter și pumni de fier,
Că ăștia au mai multe fețe decât haine în șifonier.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea artistului față de ipocrizia și superficialitatea societății. El își afirmă autenticitatea și refuzul de a se conforma așteptărilor celorlalți, preferând să rămână fidel propriilor valori și principii, chiar dacă asta înseamnă să fie criticat și neînțeles.