Când amintirea în noapte mă tulbură
Și dorul nebun mă arde, mă doare –
Văd anii, ca fulgii se spulberă –
Eu iarăși vă scriu o dulce scrisoare.
Reîntorc amintirile-ncet
Când ploaia-mi stropește ochii.
Cu respirație-ntreruptă încerc
În gânduri de voi să mă-apropii.
Cum dorul îl ai de țară,
Când rătăcești prin străini,
Cum sete ți-e-n arșița mare –
Vreau să vă strâng de mâini.
În prezent, peste timp revenim
Cu fir alb în păr… în suflet ștrengari.
În nămieții de ani regăsim –
Școala mai mică, copacii – mai mari.
Vreau să vă văd împliniți
Cu zâmbet în ochii frumoși.
Stabili, fericiți, înțelepți,
Copii să aveți norocoși.
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție nostalgică asupra trecutului și a prieteniilor din tinerețe. Vorbitorul își exprimă dorința de a se reconecta cu vechii colegi și de a vedea cum au evoluat viețile lor.