În ochii tăi senini ca cerul
Se vede liniştea din rai.
Tăcut aştepţi ceva ca mielul
Aştepţi o lună ce n-o ai.
În ochii tăi mai mari ca marea
Ai vrea iubirea s-o supui,
Dar nu-ţi ajută apa, sarea..
Lipseşte luna, care nu-i.
În ochii tăi mai reci ca gheaţa
Ce-s plini de triste, dure bezne
S-ar risipi ca-n vânturi ceaţa
De-ar fi o lună, dar ea nu e.
În marea ta din nou ma-înec,
În cerul tău din nou mă tună.
Permite-mi, dragă, ca să trec.
Permite-mi, dragă, să-ţi fiu lună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și melancolică pentru ceva sau cineva inaccesibil, simbolizat prin lipsa unei "luni". Naratorul își oferă prezența și afecțiunea ca o soluție la această lipsă, dorind să aducă lumină și alinare în viața persoanei iubite.