Întâmpin singură cocorii primăvara
Și îi petrec tot singură-n câmpie
Și te aștept în fiecare seară
Ca primii ghiocei să-ți dărui ție.
Prin lan de grâu alerg desculță vara
Te-aștept să vii, un lan de bobi să-ți dăruiesc.
De aur strâng la piept în mâini comoara,
Din spice grele o cunună-ți împletesc.
Prin vii cu struguri trec în toamnă
Și-n fiecare rază-ți văd privirea.
Doar frunzele uscate, ce mă cheamă,
Împart cu mine dorul și iubirea.
Când fulgi în iarnă peste-a mele gene
Și te aștept din zori și până-n noapte
Să-ți dărui dragostea și de asemeni,
Fulgi reci de nea și-a mele calde șoapte.
Trec anotimpuri.. Trec în șiruri anii..
Eu te aștept ș-acum ca înainte.
Nu asculta ce îți vorbesc dușmanii
Eu te aștept : și răbdătoare, și cuminte.
Sensul versurilor
O femeie așteaptă cu răbdare persoana iubită de-a lungul anotimpurilor. Natura devine un martor al dorului și al speranței sale neîntrerupte, în ciuda trecerii timpului și a obstacolelor.