Sub poale lungi de salcii, stăm în amurg.
Avem un pas până la margine de abis.
Războiul iar te ia cu el în jug,
Se vede că așa ne este scris.
Amarul sufletului meu și-al tău
S-a revărsat ca un torent nestăvilit.
Ne chinuie amar părerile de rău,
Dar nu-ți permiți aceea ce-i oprit.
A mele mâini tremurătoare-ți cad pe umeri
Și geana mea îți cade lin pe-obraz,
Să ai puteri să nu mai poți să suferi,
Să ai puteri să treci și de acest impas.
Nici dragostea, nici soarta ce ne-alege
Și nici cuvântul nu m-ar fi salvat.
Și poate fi ceva mai de nădejde
Decât acești duri umeri de soldat?
OLGA BOTNARU.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă cauzată de război. Vorbitorul își exprimă suferința și neputința în fața destinului implacabil, căutând consolare în brațele soldatului, dar realizând că nici măcar dragostea nu poate salva de realitatea crudă.