Mergi în urmă fără să știi ce-ai fost întâia oară,
Din neant nu îți revii, o imagine mai clară.
Umbre de vise, murdare de vânt,
Purtate pe-aripi, pe sub pământ,
Fragmente, frânturi de gânduri uitate,
Ne fac să nu mai știm de noi, de toate.
Nu mai văd, nu mai aud,
Nu mai știu, e mult prea mult.
Nu mai văd, nu mai aud,
Nu mai știu, e mult prea mult.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dezorientare și confuzie cauzat de amintiri fragmentate și gânduri uitate. Protagonistul se simte pierdut, incapabil să se regăsească în trecut și copleșit de prezent.