Krem – La Un Pas de Moarte

Ceea ce-o să povestesc n-am crezut nici eu
Că i se poate întâmpla într-o excursie de liceu
Chiar clovnului clasei, că nu și-o luase
Niciodată așa urât pe coajă și la coaste.
Ne-au cazat într-o pensiune pe nu știu ce depresiune
Mă simțeam și sub presiune, că tre’ să dau numai dume
Făceam pe nebunu’ ca s-amuz 9H-u’
Până când, ca la B1, dau nas în nas cu Nasu’.
Urcam la etajul 3, pe scara principală
Modelată în spirală, avea imediat sub bară
Un rând de țepi de fier, un fel de ornament
Moment ideal să demonstrez iar că am talent.
Mi-am pus c***’ pe bară, mi-am dat drumu’ la vale
Cad peste balustrada la dreapta următoarea
Și mă duc țintă, cu capu-n jos, parcă
Încă văd marmura gata să mi-l spargă
Dar șiretul de la adidași, ca să pricepi
Fiind în formă de fundă, s-a prins într-unu din țepi
Și-am rămas atârnat, față-spate, balansat
Iar femeile au făcut campionat de urlat.
C-am fost la un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci s-o las să mă poarte departe
La un pas de moarte, atât de aproape
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung.
La un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci s-o las să mă poarte departe
La un pas de moarte, atât de aproape
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung.
La un pas de moarte ai fost și tu
C-ai trecut prin momente ce ți-au rupt sufletu’
Când ai plâns incontinuu, când ai strâns din dinți
Când ai văzut prieteni îngropând ambii părinți.
Știu cum te simți, nu, nu, nu-i lumea filmelor
Dacă pierzi nopțile-ți pui capăt zilelor
Marius a decis, s-a sinucis
Erai un munte de talent, probabil prea puțini ți-au zis.
Iar noi, doi copii atomici
La școală cei mai dornici, să fim cei mai comici
Dar din orgoliu’ meu de wannabe comediant
Nu ți-am zis niciodată c-ai fost mereu cel mai amuzant.
Acum ceva vreme eram cu oamenii mei
Smoc și Daniel într-un BMW, seria 3
Grasu nebun la volan, slalom printre oameni
Un CD cu rocăreală în mașină, îl dăm blana
Și la prima curbă întreaga trupă intră fix în șanț
Daună totală mașinii, iar ca bilanț
Uman: Smoke avariat, Daniel agitat
Io supărat, șocat, că CD-ul mi s-a spart.
Și-am fost la un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci să o las să mă poarte departe
La un pas de moarte, atât de aproape
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung.
La un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci să o las să mă poarte departe
La un pas de moarte, atât de aproape
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung.
Atât s-a discutat și nimeni n-a aflat
Ce s-a întâmplat cu adevărat
S-au vehiculat multe zvonuri de rahat
Tot Bacăul s-a-ntrebat de ce flăcăul s-a-necat.
Unii zic că ne-am certat, el s-a supărat
Și doar așa ne-a dat o lecție de învățat
Alții cred că ne-am drogat și că l-am provocat
Să intre-n apă dezbrăcat, când de fapt.
Era ziua lui Dutu și ne-am pus pe băut
Da’ n-a fost cea mai grea beție prin care noi am trecut [în Subway]
După care am luat Insula ca spațiu
Eu, Dutu, Tibi, Horațiu.
Am ascultat doar glasul intuiției
Că nu se va-ntâmpla nimic rău pe malul Bistriței
Voiam să ne distrăm, să ne cinstim
Nu să-ncercăm să-l salvăm și să nu reușim.
Și orele treceau lent, le savuram
Era atât de frig, noi de-abia ne-ncălzeam
O rimă, o bere, noi 4, pustiu
După o clipă de tăcere m-am trezit prea târziu.
Că-l văd cum se duce înspre apă dezbrăcat
Din partea mea nicio reacție, trupul mi-a-nghețat
Dutu după el, iar prin aburi de alcool
Întreb un singur lucru: „Ai nevoie de ajutor?”
Când primim o confirmare, intrăm fără ezitare
Ne băgăm sub apă tare, dăm din mâini și din picioare
Sperând să-l găsim, nu reușim, iar apoi
Ieșim terifiați, „Tibi, 112!”.
E dificil să-anunți o mamă așa târziu în noapte
Că fiul ei iubit a fost la un pas de moarte
Și l-a făcut și a durut, că era tânăr
Când l-au găsit scafandrii era fără viață, vânăt.
La un pas de moarte, nu, atât de aproape, nu
Scuze, ba, băieți, da’ eu o să plec acu’.
La un pas de moarte, atât de aproape
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung
La un pas de moarte