STROFA: I.
Stau treaz în miez de noapte
Pe pervaz trag din țigare
Mă las purtat pe aripile gândurilor călătoare
N-aveam griji odată, n-aveam nicio preocupare
Ne bucuram până și de ultima rază de soare
Timpul zboară, și cu toate că nu mai visezi să zbori
Ca atunci când erai mic, ești mereu cu capu-n nori
Te afunzi pe căi nestrăbătute, vrei mai multe
E normal! Dar nu te lepăda de vremuri trecute
Când nu se sfia nimeni s-arate lacrimi sărate
Vărsate pe-nserate, s-au schimbat toate
Plătesc scump când timpul cere ofrande
N-avem o eternitate
Corăbii ancorate
Pe uscat uităm de ape
Aceeași boală o avem cu toții ca un blestem
Îmbătrânim, timpul se scurge prea rapid
Tre’ să apreciem tot!
Nici un zâmbet nu e-n plus
O făceam când eram mici, dar ne-am schimbat pe parcurs.
REFREN: X2.
De azi sper la mai bine
De mâine mă încred în mine
Caut ceva… nu știu ce…
Dar e făcut să mă aline
Caut ce toți cred că dețin
Dar se-nșeală amarnic
Chiar dacă sunt granițe în gând
Îmi doresc să fiu paznic!
STROFA: II.
Ai stat vreodată
S-asculți în lacul tău
Câte șanse-noată?
S-ajungi să fii unic între mulți
Să nu uiți
Să fii copil între adulți
Să fii pe vârfuri când soarele apune după munți
Mă-ntreb dacă mai tremuri câteodată, te mai trec fiori?
Mai stai să umpli clipe goale măcar uneori
Ai numărat în două minute până-n zori
Ai luat un simplu dar
În loc să alergi după un nou Graal
Când alții se ascund între spini
Tu să respiri aroma din amor de rouă de pe crin
Să culegi petale din amintiri
De mâine să-ți oferi ce-ai meritat de ieri să iei
Dacă speri să iei.
Să fii tu între ei
Să fii altul dacă vrei
Să ai răbdare cu tine
Sari peste serpentine
Din povești, să potrivești
Emoții în fiecare gând
Am fost copii cu toții
Dar am uitat pe rând.
REFREN: X2.
De azi sper la mai bine
De mâine mă încred în mine
Caut ceva… nu știu ce…
Dar e făcut să mă aline
Caut ce toți cred că dețin
Dar se-nșeală amarnic
Chiar dacă sunt granițe în gând
Îmi doresc să fiu paznic!
STROFA: III.
Mă lupt cu timpul și… parcă nu-mi ajunge
Scriu din suflet, scriu cu patos
De-asta îngerul meu plânge
Apoi dat la o parte
Pe de-o parte
Mergea totul ca la carte
Eram singur în noapte
Uitat de toți
Uitam de toate
Melancolic îmi amintesc
Frânturi de gânduri mă lovesc
Fericirea o-ntâlnesc
În vechiul joc copilăresc
Primul cuvânt spus cu avânt rostit
O simplă întrebare
Dubiul… după primul pas
Apoi am rămas în picioare
Pentru tine timpul s-a oprit, întoarce clepsidra
Ia din trecut tot ce-i frumos
Viitorul nu-l poți evita
Vrei s-alegi calea nesigură,
De asemenea și simplă
Dai cu zarul,
Încearcă-ți harul
Dar n-arunca cu silă
Indiferent de rezultat
Tu încearcă să zâmbești
Încarcerat în negură, obișnuiește-te să clipești
Meleaguri noi să cucerești
Puștiul din tine să nu-l dezamăgești
Tinde la infinit
Pe scurt… învață să iubești.
REFREN: X2.
De azi sper la mai bine
De mâine mă încred în mine
Caut ceva… nu știu ce…
Dar e făcut să mă aline
Caut ce toți cred că dețin
Dar se-nșeală amarnic
Chiar dacă sunt granițe în gând
Îmi doresc să fiu paznic!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta cu timpul și importanța de a aprecia prezentul, reflectând asupra trecutului și sperând la un viitor mai bun. Este un îndemn la introspecție și la găsirea fericirii în lucrurile simple, depășind obstacolele și învățând să iubești.