Să m-aștepți, și-am să mă-ntorc!
Jalea s-o alungi!
Să m-aștepți când trist se torc
Ploi de toamnă, lungi.
Să m-aștepți prin ger și vânt,
Sau în veri, pe-arșiți,
Să m-aștepți când alții sunt
Morți și prohodiți!
Să m-aștepți când nici un rând
Luni și ani nu-ți scriu,
Să m-aștepți când toți, pe rând,
Nu mai cred că-s viu.
Să m-aștepți și-am să mă-ntorc,
Spună cine-o vrea
Că-s demult pierit, în foc,
Fugi, și n-asculta!
Maică-mea și frații chiar,
De-ai să-i vezi plângând,
Iar prietenii cu-amar
lângă vatră stând,
Las’ să bea după-obicei
La priveghiul meu,
Râzi, dar nu boci cu ei!
Tu s-aștepți mereu!
Să m-aștepți, și-am să mă-ntorc!
Moartea am s-o-nfrâng!
Creadă c-am avut noroc
cei ce azi mă plâng!
Ei, ce n-au sperat nicicând,
Nu vor ști deloc
Că-așteptând, dorind, crezând,
Tu m-ai smuls din foc.
Știm doar noi cum de-am trecut
Ceasu-acesta greu,
Tu, ca nimeni, ai știut!
Să m-aștepți mereu!
Sensul versurilor
Piesa este un mesaj de speranță și credință într-o revenire, cerând persoanei iubite să aștepte, indiferent de greutăți sau de părerea celorlalți. Dragostea și credința neclintită sunt văzute ca forțe capabile să înfrângă chiar și moartea.
