Dincolo de fapt, blindat de o formă divină
Cauți sprijin într-o religie străină,
Ca praful de făină dus de vânt, te alegi cu rană ușoară și punct.
Faci alegeri scrise de cineva, destinul ți-e condus fără voia ta,
Alegi calea mai ușoară dar totuși mai grea, ochii deschiși luminează calea.
Spovedanie, zise cineva, mântuirea păcatelor, iertarea e grea,
Suflet inocent, pur fără regret, iubește-ți aproapele și calcă drept.
Dovedești că ții la cineva, protecția ce o oferi alină durerea,
Durere provocată anterior când într-o relație greșită scapi de omor.
Și e singură și tristă și cere ajutor, fii mereu pe fază ca un înger păzitor,
Care nu se vede dar îl simți acolo și te veghează fără nici un ocol.
Și e singură și tristă și cere ajutor, fii mereu pe fază ca un înger păzitor,
Care nu se vede dar îl simți acolo și te veghează fără nici un ocol.
Apare iubirea, se trag sfori, nu ești sigur pe tine dăruie flori,
Care se ofilesc transmițând dragoste-n univers, făcând un unic paradis terestru.
Și lumea laudă, făcând un zvon, devii mai bun, când lași acceptat că ești nenorocit,
Pregătit, să te schimbi, pentru ceva onest, te-ai tot pregătit.
Intri în joc, nu mai e loc, se sting curcubee, privire de foc,
Ajută-mă te rog să devin mai bun, că-n mintea mea e scrum și fum.
Ea vine așa cum a plecat, ții adevărat, caută-o-n necurat,
Du-te și adu-o-napoi, nu da-napoi, să nu te înmoi.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea unui sens și a unei direcții în viață, oscilând între credință, iubire și acceptarea imperfecțiunilor. Vorbește despre nevoia de ajutor și transformare personală, dar și despre lupta cu sinele și cu influențele exterioare.