În mintea ta sunt eu mereu
În ochii tăi e gândul meu
În fața ta e tot ce-ai vrea
În mâna mea e viața ta.
Te-am învățat să nu greșești
Să știi să plângi și să zâmbești
Te fac să faci tot ce vreau eu
Sunt omul dinăuntrul tău (doar al tău).
Sunt al tău (doar al tău) (*3).
Deschide-mi cerul vreau să vin
Te-am cunoscut și-am fost străin
Prin lumea în care am umblat
Am fost și sfânt și desfrânat.
Păcatul meu va fi ușor
În lumea celor care mor
E bine aici și nu e rău
Sunt omul dinăuntrul tău.
Sunt al tău (doar al tău) (*7)
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație de dependență și control, unde o entitate interioară domină și influențează viața cuiva. Persoana se simte captivă, dar și familiarizată cu această prezență, oscilând între bine și rău.