Adio, adio
Acela este modul în care idealurile și realitatea sunt similare
Adio, adio
Acela în nici un caz nu este în conflict cu o persoană (singuratică).
Singur, băut într-un complex de persecuție
Mergând și revenind, prea plin cu înșelăciune.
Singurătatea este neplăcută pentru ca cineva să depindă
Doare, mă doare, dar eu sunt încă singur
Ce-am văzut mergând în cercuri… ce voi fi într-o zi?
Încep să mă fac bine de unul singur, cu nimeni care să depindă
Singurătatea și anxietatea zdrobite pe mine
Mă vezi undeva pentru a mă încălzi?
Eu, în ziua de mâine, sunt… „Cineva, Undeva”.
[Vortexul negării se rotește ca un titirez].
Chiar dacă este adio, chiar dacă este adio
Doare, mă doare, eu încă sunt singur
În așteptare pentru a merge în cerc
Am fost folosit ca să văd acea imagine
Abuzând de „Urăsc”, „Urăsc”
Fără să văd nimic, dar care
În vortexul nesfârșit de negare… Am realizat.
Chiar dacă este adio, chiar dacă este adio
Nu contează cum am fugit ca să scap de a fi abandonat
În așteptare pentru a merge în cerc
Am fost folosit ca să văd acea imagine
Abuzând de „Urăsc”, „Urăsc”
Fără să văd nimic, dar care
În vortexul nesfârșit de negare… Am realizat
Până la urmă… Sunt ceea ce sunt
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate, negare și ură de sine. Protagonistul se confruntă cu un vortex de emoții negative, dar în cele din urmă ajunge la o formă de acceptare a propriei identități.