Refren:
Tarfe, bani, alcool,
N-o să ne înecăm din nou,
Mama simt că pot să zbor,
Cu toți frații din ghetou,
Tarfe, bani, alcool,
Noi nu suntem generația lor.
Strofa Killa Fonic:
Mama știi că niciodată n-o să cad,
Un vagabond ca mine urcă întruna fără grad,
Am învățat de mic că viața mea nu-i viața lor,
Și tre’ să iau decizii io, io, io nu din tiparul lor (no, no, no),
Există iertare dar apa nu spală sângele,
Legea nu ține cont de suflet pune somn pe gene,
Străbunica și bunica mea au fost la zeghe,
Că n-au vrut să fie sclavele unor masoni nene,
Mă uit la copiii din mahala îți arată semne,
Și când o să se facă mari o să-ți facă probleme,
M-au botezat țigani în lighian cu aur, bani, mărgele,
Iar societatea cu apa lor cică vrea să mă spele,
Nu știu că pustiu’ e călit ca Ahile tras de gleznă,
E haladit și înțelept dar tot se îneacă în beznă,
O, Doamne ai milă de fratele meu că-i la răcoare,
Și dă-i o șansă poa’ să îndrepte știu că e în stare,
În stare ca toți frații din țară și din Diaspora,
Departe dar ne leagă sângele și energia sa.
Strofa Nane:
Stilu’ meu de viață nu mi l-am ales,
Dar aici m-am născut și-aici și trăiesc…
Și dacă aici trăiesc, mă jur să reușesc
Ca pe frații mei, cei mai loiali, să îi hrănesc!.
Vorbesc.. Despre broșii care sunt familie,
Despre vise și planuri, care sunt cu miile,
Despre.. cum noi suntem ăia care nu se joacă
Poate pare o joacă, da’ băieții o să spargă!.
Roagă-te, roagă-te pentru noi…
Crescuți în iad, noi nu dăm înapoi.
Flăcări în ochi, de la atâtea nevoi
Facem dezastru cu o inimă sloi!.
Vagabond umil, am doar de învățat
De la vagabonții mari care m-au adoptat
Din sânu’ străzii, de unde m-am alăptat,
Încep să văd lumină, zi-mi „iluminat”!.
Se zice că ești un produs al mediului,
Da’ ce faci când ești prins în ghearele cartierului?!
Un copil sărac, care-i remediul lui?!
Tre’ să se adapteze unde nu e mediul lui, nu?!.
Zi tu…
Îmi pun întrebări ca tâmpitu’!
Exact ca și fii-ta și fii-tu,
Încerc s-o rezolv cu trăitu’!.
Realitatea-i crudă, viața-i temporară,
Timpu-i limitat, doar fii atent cum zboară.
Poți să ți-l petreceri liber sau în celulă
Da’ ce lași în urmă când te duci pe pulă?
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții în cartierele sărace, lupta pentru supraviețuire și importanța familiei. Artiștii reflectă asupra dificultăților întâmpinate și asupra dorinței de a reuși, în ciuda obstacolelor.