Frații mei sunt prea tripați pe bani, bro
Vin și pleacă-n ceruri, unu-aspiră chiar la tron că
Orgoliu-i mare, ego e un șarpe stătător și fals
Și societatea-ți f*te identitatea, n-ai glas
Și dintr-o dată te-ai ars
Io m-adaptez, n-abandonez
SUNT KILLA FONIC
Mă f*t cu toată mahalaua și mă tot distrez
Acaparez cu un maidanez, un motan și-l ștrangulez
Că-s sifonar și tre’ să tac, că altfel nu mai dealeresc
Caleidoscop fonic, melancolic, s-bipolar
Trandafirii se usucă, sezonu’ rece începe iar
Jumătate tot se spală cu informații media
O hipnoză-n masă și doar câțiva se salvează, hah
Religia ta nu poate să mă facă să îngenunchez
Lipsa ta de respect e puțin spus că mă enervezi
Sunt animal în stradă, bre, cu bagabonți și bagaboante
Voi săriți din ghete fiindcă e război și vă e sete
Ce se întâmplă, frate, e că nu vedem cortina
Și ce se întâmplă-n spate, căci în față e minciuna
Ăștia fug de parcă ar exista graniță să îi scape iar
Și patrioții vechi sunt cei mai proști mercenari
Sunt cu lumina toată ziua, toată noaptea trag în piept
Că știu că sunt valabil la minte și știu că n-am nimic defect
Efecte secundare pentru orice pastilă
De-aia trag din m********a, indică sau sativă
Industria asta-i naivă și nu mă mișcă deloc
Sunt artistul străzii, banii nu-i mai fac la colț de bloc
Și n-o să mă-ntorc la pile
Nu mă forța să mă-ntorc la vechea viață
Fiindcă nu vreau să ajung la zeghe
Vreau să ajung în față
Pune-ți gheață pe mustață căci ți-o sparg și n-ai să mai zâmbești
Dă totul pe gât până vine garda
Totul afară când ești luat cu targa
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură a străzii, cu referire la consumul de droguri, lupte de ego și o critică a societății. Artistul se poziționează ca un supraviețuitor, refuzând să se întoarcă la vechile obiceiuri și aspirând la succes.