Nu mai pot, fără tine nu pot să fiu,
Îți scriu durerea mea…
Falsă realitate ce amplifică răceala ta,
Să vedem cine poate mai mult.
Sufăr la gândul că nu există
Mai mult adevăr decât acela pe care îl arăți tu.
Vreau să îmi amintesc, mângâieri fără răutate și frică…
S-a făcut stăpână pe mintea mea…
Simt că te pierd,
Că zbori în lumea ta și
Eu nu mă întorc înăuntru.
Simt că îmi lipsește aerul,
Sunt lanțuri care mă sufocă
Și nu mă pot mișca.
Caut în privirea ta pierdută,
Orice frază în vocea ta
Care să îmi înveselească viața.
Și vreau să știi, fetițo,
Că încă te iubesc,
Să spună orice ar spune.
Obișnuiesc să îmi imaginez prezentul dacă nu ești,
Ce senzație rară.
Nebună de dorința de a vorbi cu tine încă o dată,
Nu te pot uita.
Îmi pierd rațiunea visând la vocea ta,
Mă trezesc în singurătate,
Vreau să îmi amintesc mângâieri
Fără răutate și acum…
Și chiar dacă nu ești,
Vreau să te văd.
Simt că te pierd,
Că zbori în lumea ta și
Eu nu mă întorc înăuntru.
Simt că îmi lipsește aerul,
Sunt lanțuri care mă sufocă
Și nu mă pot mișca.
Caut în privirea ta pierdută,
Orice frază în vocea ta
Care să îmi înveselească viața.
Și vreau să știi, fetițo,
Că încă te iubesc,
Să spună orice ar spune.
Simt că te pierd,
Că zbori în lumea ta și
Eu nu mă întorc înăuntru.
Simt că îmi lipsește aerul,
Sunt lanțuri care mă sufocă
Și nu mă pot mișca.
Caut în privirea ta pierdută,
Orice frază în vocea ta
Care să îmi înveselească viața.
Și vreau să știi, fetițo,
Că încă te iubesc,
Să spună orice ar spune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea cauzate de pierderea unei iubiri. Naratorul se simte sufocat de absența persoanei iubite și își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, dorind să o revadă chiar și în absența ei.