Kiko Y Shara – Eu Mă Pierd

Simt că viața nu iartă,
că-mi trec anii,
și nu găsesc ieșirea.
Simt că cheful meu de a te iubi încă trăiește,
și am învățat să te aștept zi de zi.
Fug de tăcerea nopții,
te caut în prezentul meu,
mă alimentez din amintire.
Îmi păstrez te iubesc-urile mele dacă
dacă într-o zi o să te găsesc,
deja când știu că între brațele mele eu mă pierd,
eu mă pierd.. eu mă pierd.
Și nu voi mai simți
din nou, niciodată
prezența ta în drumul meu,
Adio-ul a fost normal,
asteptând poate, dezvăluim
mii de forme de a iubi.
Și ce ne vom zice când ne vom vedea,
nu va mai fi la fel,
vom fi ca doi străini, nimic mai mult,
ca două picături fără ploaia lor,
ca nisipul fără mare..
Simt că-mi scapi lent
în timp ce eu rămân așezată
în amintirea vieții mele,
suflete despărțite pentru o lume care se termină,
îmi scapă cine îmi vindecă rănile..
lumina care mi se stinge
moartă în cartierul meu fără apă,
să te amintesc este insomnia mea,
Îmi păstrez cuvintele dacă
într-o zi eu te găsesc pentru că
știu că în brațele tale eu mă pierd,
eu mă pierd, eu mă pierd..
Și nu voi mai simți
din nou, niciodată
prezența ta în drumul meu,
Adio-ul a fost normal,
asteptând poate, dezvăluim
mii de forme de a iubi.
Și ce ne vom zice când ne vom vedea,
nu va mai fi la fel,
vom fi ca doi străini, nimic mai mult,
ca două picături fără ploaia lor,
ca nisipul fără mare..