Și un preot bătrân îi spuse:
„Vorbește-ne despre Religie.”
Iar el zise:
„Vorbit-am oare astăzi și despre altceva?
Oare nu e religie
fiece faptă
și fiece moment de cugetare,
Dar ceea ce nu e nici faptă și nici nu-i cugetare,
ci-i doar înmărmurire și surpriză mereu izvorâtoare-n suflet,
chiar și atunci când mâinile cioplesc în piatră ori îi dau lemnului o formă?
Cine-ar putea să pună un hotar
între credință și lucrarea sa,
între simțire și îndeletnicire?
Și cine ar putea să-și rânduiască orele zicând:
«Aceasta-i pentru Dumnezeu,
cealaltă-i pentru mine însumi,
aceasta-i pentru suflet,
cealaltă pentru trup»?
Căci toate ceasurile voastre-s aripi
care zboară prin văzduh de la un suflet către altul.
Acela care-și poartă pioșenia
doar ca pe un veșmânt de sărbătoare,
mai bine ar umbla făr’de veșminte.
Nici vântul și nici soarele nu-i vor lăsa pe piele urme.
Și acela ce purtarea și-o croiește
după regulile bunei cuviințe,
închide pasărea măiastră într-o cușcă.
Cântul cel mai liber nu se înalță de după gratii or zăbrele.
Acela pentru care rugăciunea-i o fereastră
ce-o poți deschide ori închide,
n-a vizitat pesemne casa propriului său suflet,
unde ferestrele-s mereu deschise.
Viața de fiecare zi îți este templu și religie.
Când intri-n templu, să iei tot ce-i al tău cu tine
la-ți plugul și ciocanul, ia-ți maiul și lăuta,
Și lucrurile ce le-ai zămislit din trebuință or plăcere.
Căci întru rugăciune nu poți să te ridici
mai sus decât îți sunt izbânzile
si nici să te cobori mai jos decât te-au coborât neîmplinirile.
Și ia-i pe toți cu tine:
Căci întru închinare nu poți să zbori
mai sus decât le sunt speranțele
și nici să îți pleci fruntea
mai jos decât îi duse deznădejdea.
Iar dacă vrei să îl cunoști pe Dumnezeu,
nu sta să-l cauți în cimilituri
Ci mai degrabă uită-te împrejur
și-ai să-l ghicești în jocul copiilor tăi
Și uită-te în sus;
ai să-l zărești mergând pe-un nor
și întinzându-și brațele-ntr-un fulger,
și coborând apoi cu ploaia.
Îl vei vedea în flori,
zâmbindu-ți și sus în pomi,
făcându-ți semn cu mâna.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre omniprezența divinului în viața de zi cu zi, încurajând o abordare holistică a credinței, integrată în muncă, simțire și relații. Sugerează că adevărata religie nu se limitează la ritualuri, ci se manifestă în fiecare aspect al existenței și în conexiunea cu ceilalți.