Pentru prima dată, soarele mi-a sărutat chipul
și sufletul meu s-a umplut de iubire pentru soare.
Din acel moment nu am mai vrut să port măști.
Și extaziat, am strigat:
„Binecuvântați, binecuvântați fie cei care mi-au furat măștile!”.
Astfel am devenit nebun.
Și în nebunia mea am mai găsit libertatea și siguranța.
Libertatea singurătății și certitudinea că nimeni nu mă înțelege.
Cei care ne înțeleg, mereu vor să ne înrobească cu ceva.
Dar să nu fiu atât de mândru de siguranța mea.
Chiar și un hoț, atunci când este închis, este protejat de alt hoț.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de libertate găsită în singurătate și nebunie, după ce personajul renunță la măști și acceptă neînțelegerea. Se sugerează că înțelegerea din partea celorlalți poate duce la înrobire, dar chiar și siguranța izolării poate fi iluzorie.