Keri feat Dagga & Kioru – Roșu

N-o dau din suflet, o scuip din sânge
Cât timp mai curge, în timp ce pumnul încet se strânge.
Privirea rece, las pixul să-i judece. Păcate – le au pe toate zece.
Pustoaice trase, drogate în limuzine,
Parlamentari beți în beci, în fine, șampanie la rece ține.
False discursuri patriotice către mulțime. Reține!
Imaginea mușcă din retină.
Vorbesc în limba mea de țara ta, și sună diferit.
Lasă să curgă un strop de sânge, să fii convins că n-ai murit,
Să știi de ce-ai trăit. Și cazi orbit. Vezi azi în asfințit
Roșu aprins devine tot mai stins, de parcă soarele e otrăvit
Și cerul s-a îmbolnăvit de cât a pătimit Pământul.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos dar nu mă lasă gândul.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Când iau decizii noi strivind principii, crescuți din sacrificii,
născuți în… pansați cu vicii.
Indoctrinați cu speranțe, întindem brațe, batem palma cu inamicii.
Luptăm cu armele îndreptate asupra noastră,
Nu mai avem identitate. Idei – ieri o entitate, azi doar gânduri fabricate.
Nu mai privim în spate. Istoria – o realitate sau doar basme?
Patriotism – doar lidere mutilate, minți indoctrinate.
În Piața Revoluției, dacă respiri adânc, încă mai simți miros de gloanțe trase.
Bătrânii plâng, tinerii ajung la jug în străinătate.
În goana după aur străinii ajung să sape, să mute orașe,
să surpe case. Rezervații rase. Frate! E roșu aprins, biserici arse.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.
Roșu aprins în pupile, ciocnesc pahare pline
În timp ce copii trag zile printre urme de șenile.
Am gheață-n piept, viața-n pumnul drept,
Evident, războaiele se nasc într-un sistem infect.
Scârbit mă sperii, înghit la știri mizerii,
Furtuni în liniștea serii creează în chin imperii.
Nu-i oprește nimeni, văd prea puțini ca mine,
Masca libertăților majorității infime.
Istoria, întreab-o tu unde e gloria,
se repetă obsesiv de parcă și-a pierdut memoria.
Și ne împărțim de când ne știm, și ne privim în ochi străin,
Și n-auzim cum bate-n piept de fapt același lin, ce film fin
Și ce final frate, văd copii cum cresc din ură și duc ura mai departe
N-avem timp să trăim, că viața-i luptă.
Muncește, aleargă, înfruntă. Acum ascultă!
Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare. Aș fi putut să cânt despre ceva frumos și lumea să m-aplaude-n picioare
Da’ nu pot să zâmbesc când doare.
E roșu aprins, este ce simt, e-a sângelui culoare.