Nimeni, nicăieri, niciodată,
Nimeni, nicăieri, niciodată,
Nu mă așteaptă.
Nu mă grăbesc, stau pe loc și meditez
Căci pe mine nu mă așteaptă
Nimeni, nicăieri, niciodată.
Nu mai cred în niciun sistem de idei
Nu dau crezare niciunui semn.
Unde-i capătul acestui ghem,
Căutarea-i surdă, ca o ciocănitură-n lemn
Nu aștept un sfârșit solemn
Merg debusolat indiferent,
Și dacă o fi să fie acum nu mă tem.
Fericire, nu te mai chem.
Nu veni, nu te-aș mai recunoaște
Suntem prin săgeți
Înauntru- așa că ocolește-mă și mai departe
Privește-mă de fiecare dată tot mai de departe
Suferință, distruge-mă, asta mi-e ultima dorință.
Nu mă grăbesc, stau pe loc și meditez
Căci pe mine nu mă așteaptă
Nimeni, nicăieri, niciodată.
Nu mai cred în niciun sistem de idei
Nu dau crezare niciunui semn.
Unde-i capătul acestui ghem,
Căutarea-i surdă, ca o ciocănitură-n lemn
Nu aștept un sfârșit solemn
Merg debusolat indiferent,
Și dacă o fi să fie acum nu mă tem.
Fericire, nu te mai chem.
Nu veni, nu te-aș mai recunoaște
Suntem prin săgeți
Înauntru- așa că ocolește-mă și mai departe
Privește-mă de fiecare dată tot mai de departe
Suferință, distruge-mă, asta mi-e ultima dorință.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deznădejde și singurătate. Naratorul se simte pierdut și neașteptat, refuzând fericirea și îmbrățișând suferința ca ultimă dorință.