Kepa:
Aș vrea să plâng, da’ nu am cum, am sufletu’ secat
Că nu-mi dau seama de fapt ce fac
Păcat că decad, și simt cum cad
Multe lacrimi, pe coală
Transformate în cerneală
M-aduc cu picioarele pe pământ, în timp ce mintea-mi zboară
Departe, c-aici de liniște chiar nu am parte
Și curg atâtea lacrimi, c-aș putea să scriu o carte
Și-mi tremură mâna
Că vine furtuna
Într-una mă gândesc
Că nu mă regăsesc
Că nu găsesc
Motive să zâmbesc…
Hei, unde sunt cei ce nu cred și vor să vadă
Un om cu sufletu’ curat ce reprezintă o pată?
Băi tata, mă simt închis și foarte trist, da’ nu găsesc ieșirea
Vreau speranță, vreau putere, să-mi pot ridica privirea!
Uită-te-n ochii mei,
Da’ repede de vrei
Să vezi ce simt ei
Și-o să fii uimit că tu de fapt te vezi prin ai mei
Iar tu greșești, degeaba vorbești
Atunci când spui că sunt povești
Nu te mai minți! Ține minte: nu simți, nu trăiești!.
Refren X2 (Zhao) :
Vreau să cânt, așa de mult încât
Să simtă o lume întreagă măcar un minut
Tot ce simt, ce trăiesc, ce gândesc…
Mi-aș deschide sufletul să vezi despre ce vorbesc!.
Alan:
Condamnat de propriile gânduri,
Încerc să ies, nu pot, n-am cum
Trag aer în piept prin versuri
De fapt, asta fac și acum
Și mă lupt să scap de ceva creme, da’ nu-nțeleg ideea
Să vină cineva să-mi spună mai repede: unde dracu’ este cheia?
Vreau să ies de-aici, să zâmbesc din nou, pereții ăștia-s mult prea triști
Obișnuiam să fiu diferit, că nu mă număr printre muiști!
Trece timpu’, observ că belele se-adună
Dar mă-ntreb ce fac, spun « bine », doar că-mi place așa cum sună…
« Unde mă-ndrept? » sau « Ce urmează? »
Îs întrebări care m-apasă
Îmi zic « Lasă, trece! »… Sunt prea puține de care-mi pasă
Când toți au găsit ieșirea, eu am rămas singur la masă
Doar o țigară arsă, rămasă
De la altu’, îmi sta-n față…
Ei, am umerii grei, nu vrei să simți greutăți de genu’
C-astea-s d-astea de te fac să-ți pierzi oxigenu’
Plecand, îi auzi spunând:
« Pe curând! »
Sperând că mă las înfrânt..
Nici când!
Ma vei vedea trăgând oricând
Indiferent de vânt!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a depăși stările de tristețe și disperare. Artiștii își doresc să găsească o cale de ieșire din propriile gânduri și emoții negative, căutând speranță și putere pentru a-și schimba perspectiva.