E atât de gol în jurul meu
Atât de singur sunt mereu
Când tu nu ești, când tu nu ești
Iar zilele trec fără rost
Mi-e dor de tot ce noi am fost
Când tu nu ești, când tu nu ești.
Spune-mi tu cum să fac
Sufletul să-l împac
Doar cu tine îmi pot găsi liniștea
Spune-mi tu ce să sper
Când nu ești nicăieri
Și nu pot să-mi scot din minte imaginea ta.
Când tu nu ești nimic nu e
A dispărut un întreg univers
Când tu nu ești totul e șters
Doar amintirea revine mereu
În sufletul meu, în sufletul meu.
Mă încearcă iar un dor nebun
Atâtea lucruri am să-ți spun
Când tu nu ești, când tu nu ești
Când ai venit pe loc mi-ai dat
Întreaga lume peste cap
Acum tu nu ești, tu nu mai ești.
Spune-mi tu cum să fac
Sufletul să-l împac
Doar cu tine îmi pot găsi liniștea
Spune-mi tu ce să sper
Când nu ești nicăieri
Și nu pot să-mi scot din minte imaginea ta.
Când tu nu ești nimic nu e
A dispărut un întreg univers
Când tu nu ești totul e șters
Doar amintirea revine mereu
În sufletul meu, în sufletul meu.
Nu știu ce te-a durut
Când dintr-o dată ai dispărut
Și toate stele din cer deodată au căzut.
Când tu nu ești nimic nu e
A dispărut un întreg univers
Când tu nu ești totul e șters
Doar amintirea revine mereu
În sufletul meu, în sufletul meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de gol și singurătate resimțite în absența unei persoane dragi. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și se luptă cu dorul și cu incapacitatea de a uita imaginea persoanei pierdute.