Kazi Ploae
Paradox. TU nici nu știi ce înseamnă
Uită-te în dicționar înainte să te mai bagi în seamă
Ascultă asta, nu se seamănă
Găsesc grotesc tot ce spui ca un preot care se leagănă.
Fantomatic.. banii-s ca hârtia igienică
Îi arunci după c***i
Banii sunt nimic în lumea asta
Poți să vrei, nu poți să iei
Viața de acum cu prețul celeilalte
Televiziunea e amorțeala..
Și ce numiți muzică.. vă reprezintă boala
Percepțiile sunt blocate, impuse tactic
O generație retardată mediatic..
Astru inutil, strălucind devreme
Îmi spun. cred tată, ajută necredinței mele
Eu scriu mult ca să gândesc puțin
Și mă rezum la 2 pâini și la juma de film
N-am nevoie de fani sunt doar măști și pretexte
N-am nevoie de bani cum n-am nevoie de zdrențe
N-am nevoie de chestii.. e chiar aici
Sunt un copil de 16 ani captiv în corpul unui 25
Îmi bag p*** în hip-hop
Nu am de gând să fac asta pentru tot restu’ vieții
Asumă-ți riscul o să-ți placă
E un capitol lung care se termină brusc ca o zi de leafă
Se lucrează cu mult calm și tact
Încerci să-ți modelezi spiritul cu Pif și Paf
Degeaba. sunt pe față cu treaba asta, ascult-o..
Când știi că ești o t***ă te doare când îți „Fă curvă”
Băiat băiat, frate din păcate.
Tu nu ești din casa și când ieși te uiți mereu în spate
Și te plângi în continuu că e groaznic
Dar nu faci nimic în sensul ăsta
Bucureștean coclit, aici e țara lui Ion
Vă-vad. românași aroganți în aeroport.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică aspră a societății contemporane, evidențiind superficialitatea, consumerismul și efectele nocive ale mass-mediei asupra generației tinere. Artistul se simte deziluzionat și captiv, refuzând valorile false promovate de societate.