Mă lasă, mă lasă, mă lasă (x3).
Infernul e timpul pierdut, somnul și non-acțiunea,
Reacțiunea – nu vreau să știu cum e lumea.
Vad sniperi în nori, trag în noi, într-un fel –
Sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel, am
Cel puțin 7 corpuri,
Asta-i blestemat ca un doctor care practică a****.
Proză scurtă de prost gust dedesuptu’ burții,
Îți las oamenii întrebându-se: „Și tu, Brutus?”.
Pene de fier, steril și uscat și palid,
Zbor sus, sunt singur dar văd tot ca un glob de cristal.
Ego-ul tău – balon de heliu, merită spart.
Respectă-ți condiția pe această galeră de sclavi.
(Nu mai spune).
Să nu regreți nimic, niciodată.
Să nu furi niciodată.
Să visezi mult, să vrei mult.
Să nu te dai la o parte pentru nimeni.
Să nu-ți pese păreri, de prejudecăți, de lipsuri.
Să fii sincer dar în îndoieli sprinten.
Vremurile-s complicate dar să știi că viața-i simplă.
Și atunci de ce vorbesc singur?
Toți vorbesc singuri,
Diferența e că lor nu le răspunde nimeni.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și reflecție asupra vieții. Vorbitorul își exprimă dorința de a trăi autentic, ignorând opiniile altora și urmându-și propriile vise, în ciuda complexității vremurilor.