Laasă-mă, laasă-mă..
apropo, hau
Ați eliberat monstrul ăsta
dăm naștere în noapte permanentă,
în toamna vieții mele, acoperit de frunze
Tuns scurt când zumzet, număr rute rele, rumeg nume,
nu mă rumen, putred, numai uită-te cum cad
Stai, pleacă, du-te, vino, lasă acolo, uită vise, fix liber, stric timpul trei zeci de vineri
Sufocat de neajunsul unei clipe mediocre, mobilată cu iluzii ca-n vitrinele Lacoste.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și deziluzie față de viață. Naratorul se simte sufocat de mediocritate și bântuit de trecut, trăind într-o stare constantă de melancolie.