Tu știi deja cum a început și cum o să se termine?
O văd în priviri: amintiri derulând foc rapid
cu infinite ricoșeuri în diverse neîmpliniri.
E-o boală psihică!
Mă demolează înăuntru. Raționalizez demontând-o.
În favoarea mitului, cu trecerea timpului,
mă babuinizez lent spre plăcerea tribului.
Cuvintele-nseamnă ce spun.
Îți înșir ca un rând indian,
știai deja, super-zgomot.
Cineva mi-a spus că sunt tare,
da’ păcat că sunt român și totuși
el nu-nțelege că părerile lui sunt stările prin care trece.
Vreau totul, nimic scris invers!
Trist în esență, strict efemer.. nimeni.
Treaba ta.. Nu știi ce vrei și ce..
Dac-ai știi, ți-ar fi mormânt.
Lasă-te purtat de nori!.
Treaba ta.. Nu știi ce vrei și ce..
Dac-ai știi, ți-ar fi mormânt.
Lasă-te purtat de nori!
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea existențială și efemeritatea vieții. Vorbitorul reflectă asupra amintirilor, a percepțiilor și a luptei interioare, subliniind ideea că nimic nu este definitiv sau o concluzie.