Sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Copil moralizat la modul „dumnezeii ma-tii, spune! „
În zile însorite meriți tot răul din lume
Cotidianul mă sugrumă, iau o distanță voită față de-un sine pe care-l detest ambiguu
Tre’ să-mi întrețin frigul
Nu te uita la mine când mă descompun în hertzi suspendați în vertijuri
Pun pariu că ai planul, în orizont vezi oceanul cum se-ntinde
Și te-agiți în acvariu
Pielea fină, dinții ascuțiți
Prădător nesuferit dansează pentru noi, nimic atroce
Degenerat nevrotic ține minte că
Timpul închide rănile, dar doar moartea le vindecă
M-a spintecat deplin într-un mod total sinistru
Când am realizat că sunt un om atât de singur
Simți cum moare visul, e ca un blestem perfect
Ca două decenii de marț la table într-un parculeț infect
Aprilie jalnic, pete de hands up tactic
Dereglat ca un ceas antic legat de pat telepatic
Zvon de agonie, e aprilie jalnic
În visul meu realitate ați fi toți bolnavi de cancer
Asta-i bolnav, bum, nu fi nebun, fă cunoștință cu groparul
Am îngropat atât de mulți încât am devenit imun
Bum, te duc pe ultimul drum, pe sticlă scrie Rum
Export tutun, import jamaica fum
Pe tine te jelește maică-ta răscruce,
Îți pun un braț în mână să ai pe lumea cealaltă și tu ce duce
Pretinzi că te seduce moartea
Te dai la t***a mea, vezi că trăiesc de mult cu ea
Găsește-ți moartea ta, hai să îți torn în groapă catifea
Să bei cafea, să te-nveleșc cu liniștea
E prima oară, nu-i așa?
Zâmbește, cineva acolo sus sotto nu te iubește
Ca motto, citește, la căpătâia ei se odihnește
De ce tot tragi nădejde? nu mai țipa gropar, oprește-te!
Bum, hai liniștește-te!
Aprilie jalnic, pete de hands up tactic
Dereglat ca un ceas antic legat de pat telepatic
Sfori ca-n agonie, e aprilie jalnic
În visul meu realitate ați fi toți bolnavi de cancer
Dacă mintea ta e-un templu, intru prin geam
Jonglând cu cinci portocale și mă bat cu zece ninja
Ministerul sănătății s-a tripat și și-a dat afară echipa
Pentru că au lăsat bolnavi psihic și hip-hop
Deci unul din voi să-l sune pe Sigmund Freud
Să-i spună poezii scrise de noi pe sute de foi
Descriind români care-o sug ca Bram Stoker
Le las fața roșie, roșie ca un joc de poker
Dacă vreau să fie-n prim plan, o să fac eu un prim pas
Cu sângele lor din nas sub vârful de la adidas
Știu șerpi și scorpioni care când vor să mă citeze scriu
„Maestru al frazelor ucigașe” între paranteze
Cu idei violente înnodăm, vedem adevărul, îl notăm
Flow de parcă înotăm, ușor pe-un beat greu când o dăm
Alții o dau greu pe-un beat ușor
Pe viitor îmi bag p***a, îmi bag p***a în viitor!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate profundă, disperare și o viziune sumbră asupra vieții. Artistul se simte deconectat de lume și exprimă o fascinație morbidă pentru moarte, văzută ca o eliberare.