Primul vers e cam retardat,
E cam ca mine in general.
Filistig, stilizat, abil,
Versu’ tau e cancantabil.
Flori, fete si baieti,
Pastele ma-tii de regret.
Versu’ 4 e Greuceanu,
Ca ciocanul unui Thor oceanic.
Ce mai zici tu, bai gagicare?
Vise triste si clipe stranii.
E stufoasa toata treaba,
Beat dupa gratii, il sun pe tata.
Tot ce am sunt li-te-re-le,
Dar ele atrag vi-pe-re-le.
Slipetele, tipetele,
simtele, sunt simple-le-le. (x2)
Sa ma bag in capul tau. (intelege, intelege.)
Nu fac bine da’ nici rau. (intelege, intelege.)
Nu uit sa arat cu degetu’. (intelege, intelege.)
Nu vreau sa ai un Deja-Vu.
Intelege, intelege, intelege
Deja-Vu (x2).
Trebuie s-o dau cat mai atent. (intelege, intelege.)
Tot ce trebuie sa fac e sa cant. (intelege, intelege.)
Poti sa crezi c-am innebunit. (intelege, intelege.)
Si sunt atat de fericit.. (intelege, intelege.).
Yo, yo
Cum erati la inceput?
Va iubeati atat de mult.
Tu defapt vroiai s-o fu*ti.
Ea vroia un imprumut.
Ce taioasa-i dragostea,
Cand o pierzi mai pica o stea.
O vindeai, o cumparai.
Nu e, nu e cum era.
Nu mai fii asa de sincer,
S-ar putea sa nu mai prindeti.
S-ar putea nu-mi convina.
S-ar putea sa ii convinga.
Ma-mbolnavesc cu traditii,
Le numesc divine.
Apoi din teama si plictis,
Dau vina pe naftalina.
E, Kazi Ploae, te-ai intors.
Tu chiar crezi ca mai are rost?
Regis Osmund, nu-nteleg.
Nici nu stiu ce sa mai cred. (x2)
..
Stai calm, nu vrei sa fii mai paranoic decat pari,
Scrisori de dragoste romantice dispar.
Te parasea, cum? Adu-ti aminte acum.
Cat de puternic esti, apuca-te de drum.
Sa suferi e un privilegiu atat de scump.
Sa chinui ce iubesti..
(Nu mai spune) (x4)
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia în dragoste și viață, amestecând versuri auto-reflexive cu observații cinice despre relații și tradiții. Artistul pare să se lupte cu propriile emoții și cu sensul a ceea ce îl înconjoară, exprimând un sentiment de confuzie și resemnare.