Scriu altfel, la modul hieroglife.
O dau retardat doar să-ți placă de mine.
Orice doar să-ți placă ție.
Tu ești șefu’, tu nu plătești prețul casetei.
Sensuri, rachete, pun pensula peste machete.
Spun adevăru-n piese și chestii.
Mi-ați sufocat geniu, dislexic.
Reflexu-i majestic,
Și restu-s anemici ca șansele Terrei.
Parcă cerșeai mai frumos
Mega-star, mega-spart, succes, te-ai întors pe dos.
Mă cheamă Kazi Ploae, stau la etaju’ patru.
„Îmi bag p***-n ma-ta-n tactu’ și îi dau m**e lu frac-tu’ „
Crezi că știi? Sunt productiv dimineața,
Dar asta nu-i un hobby, asta mi-a salvat viața.
Și m-am născut sătul de Hip-Hop.
Toți boschetarii în prim plam, în zig-zag,
Grețos ca un Big Mac.
Noi nu facem omuleți din fursecuri,
Noi ne batem între noi pentru zdrențe, check it.
Eu n-am nevoie de loc în inima ta,
Deși la cât ești de găleată aș putea să am.
Sunt un fel de rasist, animal stupid.
A trecut un timp de când n-am mai fost MC.
P***, cum o ard eu mă privește pe mine,
Sunt din Drumul Taberei, nu m-a crescut nimeni.
(Bravo ție, bravo ție)
Nu uita cine ești și cine știe.
(Bravo ție, bravo ție)
Vezi-ți de treaba, nu te mai lega de mine.
(Bravo ție, bravo ție)
Io n-am nimic cu voi, voi aveți ceva cu mine.
(Bravo ție, bravo ție)
Fii bun că nu știi cum o să fie.
Zeu delirant, maimuțele râd de el,
Spasmodic, absurdul capătă proporții.
Un poet bun e un MC mediocru,
Un poet excepțional n-ar avea treabă cu Hip-Hop-ul.
Toți spun aceleași lucruri,
Nimeni să-ți repare trupul, adevărul e pus pe Youtube.
Înțeleg un mod de a fii prin masă,
Cerul pare etern privit din casă.
Nu știi că ești cineva azi,
Nimeni vei fi mâine.
Succesul e un blestem de genul: „Să te fută câinii! „
Ascultă cumpătat, nu poți închiria doliu,
Drumul tău drept, egal și iluzoriu.
Indiferent oamenii distrug totul,
Balauri travestiți numără voturi și a****.
Voiam și eu să fiu rapper social,
Însă știam deja să scriu și să citesc, așa că m-am lăsat.
Cu stoicism indian,
Dar asceții sunt inestetici ca privirea lui Traian.
Am 1000 de piese,
Vezi să-l reperezi, lesne de înțeles, lesne.
Tre’ să-ți fac ție rău ca să-mi fie mie bine.
Mănânc pâine cu pateu, n-are cum să-mi fie milă.
Zeu delirant, maimuțele râd de el.
Spasmodic, nu orice râs este comic.
(Bravo ție, bravo ție)
Nu uita cine ești și cine știe.
(Bravo ție, bravo ție)
Vezi-ți de treaba, nu te mai lega de mine.
(Bravo ție, bravo ție)
Io n-am nimic cu voi, voi aveți ceva cu mine.
(Bravo ție, bravo ție)
Fii bun că nu știi cum o să fie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie față de societate și industria muzicală, criticând superficialitatea și ipocrizia. Artistul își afirmă autenticitatea și indiferența față de așteptările celorlalți, adoptând o atitudine cinică și auto-ironică.