Katană-Ronin.
1. Renegat din ziua 1, 13 august ’82
Niciodată plin de mine,
Dar mereu sătul de voi.
Voi care mi-ați furat șansa de-a merge mai departe,
Care m-ați adus cu-n pas mai aproape de moarte.
Rătăcind ca prin deșert,
Având speranțe deșarte.
Mereu am avut visuri,
Însă niciodată parte
De-mplinirea unuia
Și nici nu cred că voi avea.
Nu-ntrezăresc acum
Decât pustiu în fața mea.
Pustiu am lăsat în urmă
Când am renunțat la tot,
Dar o să merg pe-același drum
Pentru că știu că vreau și pot.
Fără să am un scop
Sau o fărâmă de speranță,
Prin ochii mei văd lumea într-o singură nuanță.
Destul de stăpân pe mine,
Fără stăpân ca un ronin,
Orbit prea mult de întuneric
Prin propriul ochi senin.
Fără vreo rază de lumină,
Caut o oază salvatoare,
Nu văd o cale de scăpare,
Privesc în jur cu nepăsare.
Rămân cu Katana,
Da, mister, nice guy,
Respect codul cuvântului,
Onoarea de samurai.
Taine în gura timpului,
Revăd istoria antică,
Reneg frecvent tot ce-i prezent
Și asta pentru că:
Refren x 2
Sunt un ronin,
Viața e un chin,
Plină de venin,
Lumea mă reneagă totuși
Ca pe-un alt subtil.
Sunt un ronin,
Sunt mai liber decât vântul,
Prins în lupta vieții,
Arma mea este cuvântul.
2. Ronin dețin puterea gândului,
Puterea cuvântului,
Dețin puteri mistice,
Schimb legile pământului.
Sparg barierele timpului,
Mă propag precum ecoul,
Pun la loc de cinste vechiul
Și promovez noul.
Generez răspunsuri la semnele de-ntrebare,
Aduc lumină în mișcare
Precum regele soare.
Renegat de societate,
Versurile-mi sunt blamate,
Sunt privit ca paria,
Faptele-mi sunt păcate
Pentru care tre’ să cer iertare.
Oare de ce?
Când încerc să-mi exprim ideile
Sunt tratat rece.
De ce vor să sece
Izvoare lirice prin cenzură?
Cele 10 Porunci sunt doar vorbe de umplutură.
Oare de ce, când vrei să spui ceva,
Îți bagă pumnu-n gură?
Oare de ce, când e vorba de mesaje, tre’ să țin cură?
De ce oare sunt tratat cu ură,
Fără măsură,
Iar paharul cu apă conține un strop de cianură?
Eu îmi trimit flow
Către mințile lor pe post de rime,
Încarc arme și trag,
Las în spate doar victime.
Hienele societății îmi dau târcoale, în rafale,
Veniti cu toți, mă lupt cu toți,
Eu am ales această cale.
Refren x 2.
3. Privit cu dispreț,
Pe capul meu au pus un preț,
Deși strivit de destin,
Eu încă mă mențin semeț.
Și prefer să trăiesc,
Nu-mi rănesc spiritul
Cu ura din voi,
Nu mă veți împinge către sepuku.
Eu pretind numai ce dețin,
Dețin doar cerul senin,
Liber și trist ca un ronin,
Nu am la cine să mă-nchin
Și nici măcar nu aș putea,
Cred doar în Katana,
C-am abandonat icoana
Și-am uitat ce-i aia teamă.
Flama-mi arde-n karma,
Soarta mea e scrisă-n sânge,
Voi căra aceeași cruce
Pe oriunde mă voi duce,
Iar la o răscruce
Nu aleg drumul cel mai lejer,
Fac tot ce-mi stă-n putere
Să nu devin prizonier.
Suspans și mister,
Trăiesc o-ncetată zbatere,
Căci de azi sunt unicul om
Care poate să mă apere.
Peregrini din lume,
Nu mă-nchin,
N-am revolvere,
Dar veniți, că venim, vedeți cât venin am în artere.
Fac parte dintre cei care reușesc să se opună
Când cineva încearcă să-i supună
Doar cu o minciună.
Furtuna mea,
În clepsidra timpului
Formează o dună.
Eu sunt cel ce răzbună,
Respect tradiția străbună.
Refren x 2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui individ renegat de societate, care se simte liber, dar și trist. El se identifică cu figura unui ronin, un samurai fără stăpân, și își găsește puterea în cuvânt și în respectarea tradițiilor.