Versuri corectate și adnotate
Din frageda-mi chemareAcolo în văzduhFusesem cel mai mare.De-acolo am căzut.Mândrii înaripateCântau în corul meuȘi din atâtea voci cântateCu sunete de zeu.Eu am ales să nu…Nemulțumit de fireVezi cum îmi semeni tu?Cum semeni amăgire…Căci uneori mă-ntrebEști tu sau eu, sunt eu sau tu?Și dintr-odată înțelegCând îmi răspunzi cu „nu”
Copii şi nepoţii renegării sunt tot bastarzi. Ceea ce îţi reproşează rândunelele este primăvara pe care n-ai adus-o. Durerea ne înfrumuseţează fiindcă îi semănăm. În satele limbii mele Durerea se numeşte Strălucitoarea. Risipeşte timpul de pomană dacă vrei să-ţi mai rămână ceva demnitate.
Katană-Ronin.1. Renegat din ziua 1, 13 august ’82Niciodată plin de mine,Dar mereu sătul de voi.Voi care mi-ați furat șansa de-a merge mai departe,Care m-ați adus cu-n pas mai aproape de moarte.Rătăcind ca prin deșert,Având speranțe deșarte.Mereu am avut visuri,Însă niciodată parteDe-mplinirea unuiaȘi nici nu cred că voi avea.Nu-ntrezăresc acumDecât pustiu în fața mea.Pustiu am lăsat … Citește mai mult
Lovește-mi sufletul din glasSă pot să plâng, să pot să te las,Sărută-mi ochii peste privirilede sânge scurs,Să pot să râd, să pot fi departe dus.Adună ploile din sufletul amarși rece-n toate,Să pot șterge pașii, să pot așternecovor de uitare și infinitate.Lovește-mi sunetul din umbră,Să pot să țip spre a mea inimăcăzândă.